Nu trebuie să studiezi un ambalaj ca pe un contract. Trei cifre și o singură regulă acoperă nouăzeci la sută din decizii — maximum douăzeci de secunde.
Cele trei cifre
Fibre la 100g — 3g este decent, 6g+ este excelent. Fibrele sunt cel mai puțin consumat nutrient din Marea Britanie, iar această cifră separă discret produsele cu cereale integrale reale de marketingul „bej”.
Zahăr la 100g — privește-l în context: 5g într-un iaurt nu se compară cu 5g dintr-un sos din care vei mânca 200g. Peste 22,5g/100g se consideră ridicat.
Proteine per porție — dacă un produs se vinde pe baza proteinelor, verifică dacă porția chiar oferă o cantitate semnificativă (15–20g+), nu o eroare de rotunjire.
Regula primelor ingrediente
Citește primele trei ingrediente — sunt listate în ordinea greutății, deci CHIAR sunt produsul. Dacă zahărul (sau unul dintre aliasurile lui: sirop de glucoză, miere, concentrat de fructe) apare printre primele trei într-un produs care nu e un desert, ambalajul se dă singur de gol.
Tot restul — stelele și insignele de pe ambalaj, „bogat în”, „fără chestii rele” — este marketing. Fața ambalajului este o reclamă; spatele este adevărul. Douăzeci de secunde citind spatele bat orice cantitate de încredere acordată feței.
